E o duminica pe care nu vreau sa o uit. La sfarsitul lunii iunie, putin dupa concertul Depeche, peste noapte s-a racit brusc. Vantul suiera printre stinghiile cracanate ale barului, dar nimic nu prevestea inca dezlantuirea. Am intrat in bucataria/magazie/depozit/salon sa-mi fac cafea, stateam de veghe in noaptea aia, vama era destul de goala, ah, cat iubesc inceputul de sezon...Erau totusi corturi pe plaja si destui care dormeau in masinile parcate peste tot. Am iesit de acolo sa schimb muzica, era cam 5.30 a.m., si am vazut-o, turbata, furioasa, matrasind tot ce ii statea in cale, in 20 de minute, plaja disparuse si ea era maronie de la atata nisip inghitit, corturile pluteau, vantul le arunca la zeci de metri si terasa mea se clatina amenintator cu acoperisul falfaind. Nu-mi puteam lua ochii de la ea, fascinanta si violenta, cu valuri din ce in ce mai mari, asteptam sa ajunga pana la mine. Soarele nu a rasarit in acea duminica, o lumina stranie si un cer cenusiu incercau sa ma convinga ca vara trecuse si ca ramasesem singura in noiembrie printre lemnele parasite ale teraselor. Primele fantome au aparut pe la ora 9, buimaci, speriati de haosul transpus din mintea lor mahmura in tot satul, am servit cafele pe banda rulanta ore intregi acestor simulacre de fiinte napastuite, angoasate de decorul dramatic in care se trezisera, multi se chinuiau sa recupereze fasii de cort, isi uscau hainele si apoi dadeau bir cu fugitii pe fast forward, nimiciti de maretia ei, care se retrasese in matca, pastrandu-si doar culoarea criminala. La ora 4, vama era complet goala, ultimii 3-4 cafengii erau ascunsi la Bibi, restul se pitisera pe la cazari. Iesise un soare puternic, vantul era doar o amintire, totul stralucea, gol, marea spalase vama de pacate, o epurase de turisti pangaritori si inutili. Am ajuns la terasa, am lasat muzica sa umple spatiul, totul era linistit, nici o alta muzica nu se mai auzea si m-am asezat in fata ei, cu vodka in mana. Am vorbit mult cu ea in acea duminica, alesese sa-mi puncteze sfarsitul unui vis, imi amintise ca nu dormisem de cel putin 48 de ore, imi zambise pentru ca constientizasem fiecare secunda. Era doar inceputul...

I'm not a perfect person

Draguta, cu flacara in ochi, se lipea haotic de orice grup. Aspirand sa devina actrita, isi inventase un look de diva in mizerie, amesteca stiluri, culori si personaje. Purta pe umar o mata de plus naparlita, fetisuri de lolita vamaioata. Aparea ca o tornada si se instala cu forta in special in poala la barbatii luati. A trebuit sa sterg de cateva ori lacrimile unor prietene firave, agresate de interventiile ei in linistea estivala a cuplului lor. Insa asta nu e tot, nu m-am lamurit inca daca era cleptomana sau o facea de nevoie, dar fura la greu: telefoane, portofele, de la toti barbatii pe care ii imbrobodea, au fost semnalate incidente in fiecare bar in care a trecut.

Am vazut-o prima oara in toata splendoarea ei scofalcita plimband vaca pe tarla, in cizme de cauciuc si haine invizibile. Personaj inconturnabil de vama, ziua era extrem de rea, vorbea singura blestamandu-ne pe toti, iar noaptea aparea la stuf intr-o rochita mulata cu imprimeu leopard (si uneori aceleasi cizme), blonda, cu parul pe fata, slaba si cu pielea tabacita de soare (localnica...)putea pacali si era perfect constienta de asta. Sub totem, mai greu se vad dintii lipsa, negrul de sub unghii si privirea malefica. Am urmarit-o des cum isi alegea victimele ca o vaduva neagra: mai tinerei, turisti la primele lor veniri in vama, dati pe spate de atata libertate (care?), foarte beti, 2 miscari si pac! la cort.

Circula insulta: vezi cat te imbeti sa nu te trezesti dimineata cu vacarita langa tine.

Un episod pe care l-am vazut pe lumina a fost pe la pranz pe plaja de la stuf, ea facea nudism acolo pt ca era inceput de sezon, deci singurul loc in care gaseai betivi la ora respectiva. Au zarit-o 2 baieti nedormiti, dornici sa afle daca vama e asa cum se spune, ea, nudista cu parul pe fata (stie sa faca asta f. bine, nu apuci sa-ti dai seama) s-a prins si a inceput sa se zvarcoleasca pana s-au asezat langa ea, i-au luat o bere si in 10 minute plecasera. Mi-a fost putin mila de ei, dar mi-a trecut.