Vama este un fel de ultimate love, trebuie s-o parasesti din cand in cand ca sa ai unde te intoarce. Doua zile in Nessebar, paradisul kitsch-ului au trecut greu. Acest Las Vegas bling bling bulgaresc mi-a reamintit cu precizie motivul reintoarcerii mele in tara. Kilometrii intregi de faleza, baruri si hoteluri atragatoare ca sclipiciul de pitipoance, umpluti cu varf si mot de carcase inutile. Un supermarket de corpuri, cu promotii de 2 in 1 sau de 1 in 2 la fiecare colt de sezlong. Muschi, cururi, freze, toate remixate intr-un silent disco, cat de buna e indobitocirea prin reducerea comunicarii verbale, apogeul capitalismului consumist. Ziua plaja, seara club, asta da viata. Te misti pe beat pana iti zambeste cine trebuie, nu vorbesti ca oricum nu poti, laserele si alcoolul poate mai atenueaza si sclipirea tampa pe care stii ca ai vazut-o la interlocutor, da’ iti bagi pula ca doar e vacanta si daca mai stai putin poate se imbata toti prea tare sau poate te imbeti tu si risti sa vrei sa mai bei si ce fel de vacanta ar fi daca n-ai fute si tu ceva, o bucata de carne la doamna please.
Si pleci la hotel, si sexul e à la carte, dar nu ca la carte, sa respectam ordinea, reguli, reguli, reguli, ca altfel dereglam setarile la robotei : prin fata, pe la spate, pe-o parte, ti-a venit, ti-a venit, ce sa-mi vina daca n-a plecat nimic, lipsa spontaneitatii ca afrodisiac suprem, wow, ce bine, mai vreau, poate-mi vine…
Cutii goale ambalate cu oblici, cu pasiunea invatata la scoala Youporn, incapabili de feeling si ganduri si nuante, pentru care viata e doar o intamplare.
Gaunosenie, zadarnic, vid. Stiu, am nevoie de voi ca sa pot fi recunoscatoare. Si sint.

Inca o vama...Cu ce m-am intors: cu un loc secret, cu mirosuri cumva uitate, cu amintiri pe care le-am observat formandu-se, cu lumina stranie de dimineata, cu premizele verii mele, o simt deja. Au mai tacut cateva voci in mine, le-am ignorat pe celelalte, am dormit adanc, mi-am regasit privirea de vama...Va fi bine......

Cateva zile de toamna insorita si calda prin orasul milenar, impregnat de istorie, un oras muzeu, destul de rece si impersonal in ciuda pitorescului arhitectural si a culorilor calde, lenes si intortocheat. Mic, in comparatie cu alte capitale, prietenos pentru mersul pe jos, care se face haotic, printr-o circulatie bezmetica dar extrem de simpatica, fiecare gasindu-si ritmul optim. Metrou aproape inexistent, scutere, motciclete, zumzet, baruri inchise devreme, shopping selectiv si nationalist.

O expozitie Jean-Michel Basquiat primita la fix de un suflet avid.

O pleiada de momente "tamisées". O plimbare insorita de un zambet continuu. Piata Rotonda si Pantheonul, mon QG. Strazile pustii noaptea pe care rataceam. O amintire puternica, singura imortalizata, la fontana di Trevi, singura care arata asa cum mi-o imaginam, cu energia aferenta.

Frig si ploaie in cartierul meu preferat, Halele. Expozitia Futuristii si precursorii de la etajul 5 din centrul Pompidou mi-a oferit o priveliste geniala a colinelor: pe o parte Sacre Coeur si putin mai incolo turnul Eiffel cu varful retezat de ceata, pe langa cele cateva Picassouri si futuristi rusi remarcabili.

Seara, Halloween in Saint Michel cu o prietena veche prin puburi, cu muzica live, unde nu se mai fumeaza deci sporul la baut e diminuat.

Nu desfac bagajele, curand plec iar...

Prima cafea intr-o brasserie de cartier, reintrare in ritm la contactul cu metroul, e singurul metrou pe care il ador, atatia oameni frumosi, interesanti, cu poveste. Plimbare prin Montparnasse, cafea pe rue de Rennes, frig, oameni zambitori. Odata cu ploaia, Montmartre si strazile care urca spre inima mica si alba a orasului boem. Ploaie continua, frig, toamna pariziana tipica pentru ultimii 15 ani. Arta, lumea pestrita de la seratele culturale, intrusii usor reperabili, snobii, turistii, expatii cu nasul pe sus, zambete complezente si discutii searbede printre glume inteligente (putine, dar ardelenesti) si francofoni convinsi fericiti sa se revada dupa multi ani.

Vivement demain spunea entuziasta o prietena din liceu azi la telefon.

Orasul lumina m-a primit iar, laserele de la Tour Eiffel imi bat in geam pentru 3 zile pariziene. Hotelul cu acelasi nume de pe o straduta atat de tipica incat pare pictata, stricata doar de Ambasada noastra, e un loc impregnat de intimitatea tipic frantuzeasca a anilor 60. Confortul este al anilor zerozero, ca altfel nu v-as putea scrie din pat.

Voi incerca deci sa revin in atentia voastra cu un scurt jurnal de toamna. 'Till then, asta vad de pe geam:

Lasand la o parte aspectele personale ale acestei drumetii, am descoperit regiunea Izvorul Muresului - Gheorghieni, in care peisajele sunt izbitor de asemanatoare cu Austria. Satele sunt chiar frumoase, dealuri, munti, paduri peste tot, pensiuni curate si rustice. Oameni primitori, te poti simti usor plecat din tara ascultandu-le tonul taraganat. Pe scurt, de vazut si de revazut.

Am plecat in aceasta calatorie din cauza unui context imbarligat, fara a avea asteptari, altele decat a evita trecerea timpului in Bucuresti pana la urmatoarea vama (adica cea de maine), nefiind absolut deloc fascinata de Turcia si de nici o alta tara musulmana. In afara de cartierul vechi, Sultanhamet, care prezinta ceva moschei, sarayi-muzee si stradute intortocheate, ceea ce am vazut din Istanbul nu a facut decat sa-mi confirme ceea ce stiam deja: foarte frumos, n-o sa mai merg niciodata.

Forfota umana este intensa, te poate aduce in pragul exasperarii daca este corelata cu soare in cap si bagaj pe umar, ca, deh, o arzi aventurier. Ei put a oaie, ca toate popoarele similare. Sunt extrem de controlati de armata, ceea ce reduce la minim mica infractionalitate. Se impart in cateva categorii clare: turci imputiti, turci serviabili si tineret pana in 20 de ani care e din alt film.

Principala lor calitate este de a ambala frumos orice si de a-ti lua ochii, cand de fapt nu au nimic ce merita vandut si ma refer la ansamblul serviciilor turistice.

Cazarea este extrem de scumpa, mancarea la fel, de bautura nici nu mai zic (ne-a stat in gat betia de aseara, realizand ca la banii aia, in vama, aveai o coma alcoolica garantata si nu de la chiosc).

Shoppingul e la pamant, in cel mai bun caz iei ieftin mizeriile pe care le-ai cumpara scump de la Hippie Shake.

Ghidul top 10 despre oras este o teapa remarcabila prin constanta.

Am "petrecut" 2 zile pe cea mai mare dintre insulele din apropiere, Buyukada, cu case de vis, in stil colonial, dar cu target clar de sexagenari bogati, cu o singura plaja artificiala (restul fiind pontoane cu mochetica), care arata ca un strand postcomunist, in care n-aveai voie sa-ti misti sezlongul ca deranjai simetria, cu o apa rece si murdara de la Marmara, care costa extrem de scump, neoferindu-ti nimic, unde topless se va face probabil in 3008.

Ei sunt o tara de barbati frustrati si labagii care nu vor avea niciodata parte de suficienta pizda, motiv pentru care ii rod hormonii ca la pubertate pana ajung in groapa.

Am avut ocazia, unica sper, s-o vad pe una cum manca ciorba pe sub valul pe care il avea pe fata, iar azi dimineata m-a trezit muezinul la 5 ca-l dau prin boxe cu surround....

Iaca am pus si poze...Da, m-am intors si-mi fac alte bagaje pt vama. Aseara iar nu am dormit, 4 nopti albe consecutive. Da, nu m-as mai fi intors, cel putin nu inca...Shadow of the day(s)....Offf...